Subtilitatea (auto)abuzului

Cea mai frecventa imagine pe care o avem  despre abuzul verbal si emotional este cea a unor scene incarcate de o violenta coplesitoare, o furie oarba si  jigniri dincolo de limitele imaginatiei. Si desi aceasta imagine este destul de comuna si foarte reala, de multe ori abuzul se poate manifesta in alte feluri, mai subtil, mai insiduos, mai greu de identificat si mai dificil de vindecat.

Nu e nevoie ca cineva sa tipe sau sa ne jigneasca constant pentru a ne submina increderea in noi insine si in judecata noastra, in special cand suntem mici copii si inca nu avem foarte bine conturat simtul identitatii si nu avem strategii de intelegere si de a face fata abuzului – mai ales cand acesta este tacut.

Sentimentul ca nu esti destul, ca trebuie sa faci mai mult, ca e cazul sa pasesti ca pe ace in prezenta cuiva, ca nu contezi, ca nu esti vazut si ascultat, toate sunt semne ale unei forme sau alta de abuz emotional, care de cele mai multe ori nu se manifesta prin tipete si strigate. Aceste sentimente se dezvolta de foarte timpuriu, devin un  fapt de sine statator si ajungem sa le integram in viata noastra de zi cu zi ca fiind ceva normal, acceptabil, scuzabil. Doar nu se aude si nici nu lasa semne ca in cazul abuzului fizic, nu? Insa daca nu se aude si nu se vede, nu inseamna obligatoriu ca nici nu exista.

Ba cu atat mai mult, strategiile tacute de abuz creeaza mai multa confuzie , sentimente amestecate , anxietate si o durere surda, fara nume sau posibilitatea de a fi recunoscuta. In unele cazuri ( si poate cele mai fericite ) ramane o senzatie vaga de nemultumire sacaitoare, o idee ca ceva ar fi in neregula care va conduce mai tarziu, cand contextul va fi prielnic, la o cautare continua si o cursa permanenta in a gasi raspunsuri. De aici, se poate ajunge in cel mai bun caz in cabinetul terapeutului, carti de dezvoltare personala, meditatii si orice ajuta la o mai buna intelegere si constientizare care sa faciliteze vindecarea, fie se ajunge in contexte promiscue de esec, relatii toxice, alcool, droguri si o repetitie infinita a abuzului initial.

A fi ignorant sau respins in mod tacit, a trai intr-o tacere continua si o lipsa de stimulare sanatoasa, a fi dispretuit sau a fi luat in deradere, a fi criticat constant, a fi neglijat, si mai presus de atat, a considera toate acestea ca fiind normale, sau a acuza ca se intampla din vina celuilalt , pentru ca celalalt “merita” sunt forme grave de abuz, cu efecte asupra identitati si strategiilor de a trai si relationa pentru tot restul vietii.

Noi cu totii avem nevoie sa fim iubiti, acceptati, intelesi, vazuti si primiti, stimulati pozitiv in dezvoltarea noastra, ingrijiti, apeciati si valorizati. La inceputul vietii noastre, cand suntem doar niste mici fiinte neajutorate, avem nevoie de contextul prielnic in care sa ni se dea voie sa fim pur si simplu. Asa cum o samanta se dezvolta armonios in solul si ghiveciul potrivit pentru nevoile ei, tot asa o samanta va gasi tot felul de strategii de supravietuire intr-un ghiveci prea mic sau prea mare, intr-un sol cu nutrimente prea multe, prea putine sau doar nepotrivite. Chiar cu pretul de a creste stramb, in cele mai multe cazuri samanta va gasi o cale de a evolua in planta (fie ea si noduroasa ) insa evolutia ei va fi greoaie, dificila si plina de provacari. In cele mai nefericite cazuri, exista seminte care nu mai ajung sa dea roade.

Cati dintre noi suntem constienti de nevoile noastre? Cati dintre noi stim sa le implinim sau sa semnalizam cand acestea sunt abuzate? Putem numi instant macar 5 nevoi personale? Sau nici macar nu ne-am pus vreodata problema ca am avea nevoi? Daca sunt trecute sub tacere, ignorate, sau nici macar nu sunt vazute, nu inseamna ca ele nu exista. Inseamna doar ca lipsa de satisfacere a lor a fost “normalizata” in urma abuzului.

Nicio fiinta umana nu merita sa isi ignore constant nevoile. Din pacate, ca fiinte adulte, ajungem sa integram strategiile de ignorare si neglijenta cu care am fost tratati. Insa nu e obligatoriu ca lucrurile sa ramana asa. Traim intr-o epoca in care avem acces usor la informatii de calitate, modalitati de recuperare  potrivite pentru fiecare si posibilitati de a profita de sansa de a ne vindeca intr-un fel sau altul. Si mai mult decat atat, undeva in trecut, din vremuri care pot parea tare indepartate, avem o voce in noi, fie ea si micuta, care isi cere drepturile si abia asteapta sa ne spuna adevarul ei. Acela ca suntem valorosi ca fiinte umane in sine si ca meritam sa traim frumos. Aveti incredere in acesta voce.

 

Advertisements