Relatia terapeutica intre confort si provocare

Pentru a fi eficienta consilierea/psihoterapia trebuie sa aiba la baza o relatie psiholog – client adecvata, care intruneste anumite criterii de competenta, responsabilitate, profesionalism si incredere.

Modul in care se creeaza relatia terapeut-client este vital pentru buna desfasurare a sedintelor. O atmosfera de caldura si siguranta ii ofera clientului un mediu in care se poate simti protejat si totodata vulnerabil. Clientul trebuie sa se simta confortabil venind in cabinet si sa fie liber in a spune absolut tot ceea ce simte, gandeste si experimenteaza.  Este vorba in primul rand despre o relatie de incredere reciproca. Tot ceea ce discuta in cabinet cu terapeutul este confidential si nu este judecat in niciun fel, scopul terapeutului este de a-l ajuta pe client sa identifice si sa depaseasca pattern-urile disfunctionale ce il impiedica sa isi atinga potentialul sau obiectivele.

Odata stabilita relatia terapeutica, clientul se va simti in siguranta sa discute despre planurile, temerile, obiectivele sale. Nu exista o limita de timp pentru vindecare sau rezolvarea unor situatii, fiecare om este unic si are propriul ritm de acceptare, schimbare si gasire de solutii. Terapeutul este dator sa respecte ritmul fiecarui client, insa, de asemenea, dator sa aiba grija sa nu se ajunga, sub pretextul respectarii ritmului clientului  intr-un “punct mort”, de plafonare sau stagnare. Limita dintre cele doua poate fi uneori foarte fina, de aceea este necesara multa prezenta, constientizare, sinceritate si responsabilitate de ambele parti.

In procesul de consiliere psihologica se lucreaza la anumite aspecte care limiteaza perceptia clientului si acesta poate descoperi  lucruri sau amintiri care pot fi dureroase sau greu de acceptat. Aici intervine un anumit disconfort despre care clientul poate discuta deschis cu terapeutul, intrucat orice schimbare presupune depasirea unor blocaje, obstacole si acceptarea unor realitati uneori imposibil de conceput. Pus in fata unui astfel de disconfort, clientul poate avea trairi contradictorii cu privire la terapie si/sau terapeut, uneori chiar renuntand la sedintele de consiliere pentru o anumita perioada sau chiar definitiv. Cu toate acestea, aceste trairi pot fi o provocare benefica, intrucat infruntarea amintirilor dureroase, a traumelor, a frustrarilor, va aduce cu sine schimbari pozitive, chiar radicale.

Dar la fel cum provocarea poate fi benefica, la fel pot fi si pauzele in procesul terapeutic, atunci cand ofera clientului timp si spatiu sa asimilieze informatii vechi si noi, sa isi updateze imaginea despre sine, si nu in ultimul rand sa lase viata sa “isi faca partea”.

Important de stiut este faptul ca procesul poate fi reluat oricand in cazul in care clientul simte nevoia sau in cazul in care descopera noi resurse si provocari, ori directii de lucru pe care ar vrea sa le abordeze si la inceputul procesului acestea nu erau evidente. Relatia terapeutica este o relatie vie, ceea ce inseamna ca poate creste, evolua si se poate schimba constant.

Advertisements