Ce inseamna sa fii bine?

Oamenii vin in terapie, ca sa le fie bine.  Toti, fara exceptie, isi doresc o imbunatatire, o crestere a calitatii vietii, isi doresc  sa le fie bine sau macar “un pic mai bine.”

Nimeni nu isi doreste sa fie trist, pesimist, anxios, dezamagit, furios, suparat, depresiv sau cu ganduri suicidare. Nimeni nu isi doreste sa se simta vinovat sau rusinat. Toate acestea sunt considerate “sentimente negative”  si  oamenii  isi doresc sa scape de ele, mai ales ca in ultimii ani se poate observa o explozie de “gandire pozitiva” in tot ce inseamna dezvoltare personala.  Daca vrei sa traiesti viata pe care o doresti, trebuie sa gandesti pozitiv. Oare cata vinovatie si presiune simt cei care nu gandesc pozitiv? Care se straduiesc  sa vizualizeze ape curgatoare si linistite, dar le vine sa dea cu laptopul de birou? Care isi doresc abundenta si prosperitate in viata lor, dar au cosmaruri noaptea  in care inoata intr-un ocean de facturi? La toata gama de mai sus se adauga si sentimentul de esec si culpabilizare, pentru ca ei, comparativ cu ceilalti ( si iarba din gradina celuilalt e intotdeauna mai verde ) nu reusesc sa gandeasca pozitiv si sunt direct  vinovati de esecul din viata lor.

Desi nu neg puterea unei atitudini pozitive si rolul ei in asumarea proiectarii propriei vieti, stiu sigur, din practica si din experienta, ca presiunea de “a gandi pozitiv”, de “a ne simti bine” nu ajuta.  Dimpotriva, de multe ori actioneaza ca un blocaj si un factor de stagnare, tocmai acolo unde vrem sa aducem un plus de bine. Terapia nu este, din punctul meu de vedere, despre a te simti bine. Terapia este despre a te simti…fix asa cum te simti. Terapia este despre a –ti da voie sa te simti furios, fericit, trist, voios, energic, dezamagit, sa te bucuri ca om de capacitatea de a experimenta  orice emotie dintr-o gama vasta si complexa care ne face sa fim umani. Si asta include emotiile “negative”. Mai mult, confruntarea  si acceptarea acestor emotii sunt un semn de sanatate mintala si bunastare psihologica. Orice incercare de a le suprima , se intoarce mai devreme sau mai tarziu impotriva noastra, pentru  ca a  nega ceea ce este firesc si legitim conduce la furie , frustrare, blocaj si boala in diverse forme. Adica exact ceea ce nu ne dorim, plus ca  riscam sa intram intr-un cerc vicios fara sfarsit.

Rolul emotiilor este de a ne ajuta sa ne evaluam experientele si mai ales, de a semnaliza cand ceva nu este in regula si necesita atentie, grija , actiune si videcare. Nimeni nu se supara pe simtul lui olfactiv, daca mergand intr-o masina incepe sa ii miroasa a benzina. Nu e tocmai un miros placut, dar esti recunoscator ca ti-ai dat seama, ai putut cobori din masina si ai putut lua masuri in asa fel incat sa fii in siguranta. Nimeni nu spune “mi se pare doar ca miroase a benzina, totul e in regula.” O astfel de atitudine pune in pericol insasi existenta in cazuri mai grave sau duce la impasibilitate.

Eu nu indemn la a fi pozitiv , nu recomand sa stati departe de emotiile negative. Imbratisati-le, acceptati-le exact asa cum sunt, fara judecata, chiar nu conteaza daca motivele sunt legitime sau nu. Legitim e ca ele exista si au nevoie sa existe. Uneori, se dizolva de la sine, doar recunoscandu-le legitimitatea. Alteori e nevoie de masuri, de schimbare. Folositi-va respiratia, o respiratie profunda si calma ajuta mereu in a intra in contact cu propriile emotii. Daca devine coplesitor, puteti scrie, puteti povesti cuiva – fie unui prieten , fie unui specialist, va puteti misca, puteti picta, puteti da cu pumnul intr-un sac de box ( sau unul de cartofi, dupa caz) , puteti face sport. Orice ajuta e binevenit. O mica recomandare am totusi aici. Atentie la linia subtire dintre victimizare si a-ti exprima/descarca emotiile negative . Cum se face diferenta? Simplu. In primul caz  alunecam usor intr-o prapatie fara fund, intr-o stare de neputinta si disperare fara iesire, intr-o repetitie obsesiva si dureroasa. In al doilea caz ramanem cu un sentiment de putere personala, de un firesc al lucrurilor, cu o stare de bine desi poate sa doara. Durerea e primita ca un firesc, cu responsabilitate si asumare. Pe un continuum natural al vietii, nimic nu dureaza pentru todeauna, nici durerea , nici fericirea. A trai insemna a experimenta o gama intreaga de emotii,important e cu cata gratie si asumare ne compunem  partitura de emotii si cu cata lejeritate le dam voie sa fie si sa treaca, pentru a face mereu loc pentru ceva nou.

 

 

Advertisements