Workshop de constelatii: Cum facem alegeri?

Lumea noastra exterioara reflecta de fapt lumea noastra interioara. Oricat de greu ne-ar fi sa acceptam si sa ne asumam responsabilitatea, fiecare alegere pe care o facem clipa de clipa contribuie la construirea vietii noastre.

Daca viata noastra nu arata asa cum ne-am dorit , este necesar sa constienizam felul in care noi insine am contribuit la formarea ei. Alegerile pe care le-am facut ne-au dus mai aproape sau ne-au indepartat de rezultatul dorit.

Am facut aceleasi alegeri inconstiente iar si iar, invartindu-ne in cerc sau ne-am pozitionat sanatos, constientizand mecanismele automate care ne mentin fideli unor angajamente ascunse, autosabotoare?

Facem alegeri din frica si conformism sau avem capacitatea de a evalua si a alege varianta cea mai potrivita pentru binele nostru ? Cand ne aflam in situatii stresante de alegere si schimbare, putem sa ne mobilizam , sa evaluam alternativele, sa fim constienti ca avem in fiecare clipa o alegere de facut sau ne resemnam dand vina pe circumstante, soarta, ceilalti si intrand pe “pilot automat” ca reactie la experientele traumatice din trecut?

Pe 27 ianuarie va invit la un nou workshop de constelatii, sa exploram impreuna angajamentele ascunse care ne imping catre alegeri nepotrivite si sa descoperim partea de sanatate in care putem accesa capacitatea noastra de a face alegeri constiente, constructive, in acord cu binele nostru real.

“Constelatia e ca un microscop pentru psihi­cul uman, scoate lucrurile din interior si le face vi­zi­bile. E ca si cum, dintr-odata, ai vedea in ex­terior fil­mul care se deruleaza in capul tau: astea sunt rela­tiile pe care le am, mecanismele mele de protectie, obiceiurile, reactiile, asta e trauma pe care am tra­it-o. E nevoie de un grup de oameni, e nevoie de un facilitator, care e psihoterapeutul, si e nevoie ca cel ca­re decide sa intre in joc sa aiba o intentie clara, pe care sa o poata scrie pe tabla sau pe o bucata de har­tie. Poate fi orice, de pilda “Vreau sa inteleg de ce m-am imbolnavit de cancer” sau “De ce toate fe­meile ma parasesc?”, “De ce imi este frica sa am o relatie?”. Apoi, pentru fiecare cuvant al propozitiei, un om din grup se va oferi sa fie re­prezentant. Ce se intampla mai departe e foarte greu de explicat lo­gic. Pur si simplu, reprezentantii ajung sa scoata la iveala, prin gesturi si lucruri pe care le spun, intam­plarile dureroase care ne-au marcat cand eram foar­te mici si pe care le-am uitat. Repre­zen­tantii grupu­lui care scot la iveala informatia nu sunt constienti de gesturile lor, nu folosesc cai logice, ci se bazeaza mult pe intuitie, se conecteaza la inconstientul celuilalt si apoi traduc ce simt in vorbe sau imagini.” ( Franz Ruppert  ).

Costul acestui workshop este 200RON pentru cei care doresc sa isi lucreze propria intentie si 150RON pentru cei care doresc sa participe ca reprezentanti. Tematica este orientativa, se poate lucra orice intentie.

Numarul maxim de reprezentanti este 10 si se pot lucra maximum 6 constelatii individuale. Confirmarea inscrierii se face printr-un avans de min 50% , in ordinea cererii.

Data limita pentru inscrieri: 25 ianuarie 2018

Pentru alte detalii si inscrieri va stau la dispozitie cu drag: elenaalexandranistor@gmail.com/ 0745995020

Elena Alexandra Nistor

Psiholog clinician/ facilitator in metoda constelatiei

www.fiideparteata.com

 

Advertisements

De la toxic la sanatos in relatii

De la manipulari “nevinovate” pana la violenta si abuz  cu totii  experimentam in relatiile noastre de orice tip, rolurile de victima- agresor in diferite grade de profunzime. Fie ca este vorba de o relatie deja toxica sau abuziva, fie ca sunt doar diferite aspecte ale jocului de putere dintre parteneri care fac relatia nesatisfacatoare, aceasta dinamica victima – agresor isi are originea in relatiile noastre primare si experientele noastre timpurii.

Informatiile despre aceste experiente nu sunt constiente, insa sunt stocate si retraite automat in relatiile noastre de zi cu zi. Felul in care intram in relatii, modul in care ne alegem partenerii si investim in relatie se bazeaza pe pattern-uri de comportament, credinte, convingeri si emotii experimentate timpuriu in relatia cu figurile adulte semnificative.

Permintandu-ne sa experimentam constient aceste pattern-uri si emotii, avem acces la informatii care ne ajuta sa intelegem mai bine lumea noastra interioara , devenind capabili sa depasim blocajele pe care le avem in a trai relatii armonioase la un nivel mai profund. Reusim astfel sa ne redescoperim, sa vindecam si sa cream moduri de relationare cu sens.

Va invit cu drag la un nou workshop de constelatii in care sa exploram propriile noastre dinamici relationale, sa ni le asumam si sa gasim o cale de a le trasforma intr-un mod sanatos.

Metoda constelatiilor este folosita in terapia traumei, care ofera o oportunitate pentru explorarea personala a lumii psihologice inconstiente, prin integrarea amintirilor traumatice care stau la baza dificultatilor proprii de viata, permitand astfel schimbarea. Conform teoriei lui Franz Rupert, cheia procesului de reintegrare consta in sansa pe care o are “partea sanatoasa” de care dispune orice om, de a vedea si accepta “partea traumatizata”, unde se afla blocata multa energie vitala. (Mai multe detalii despre metoda poti gasi aici: https://fiideparteata.com/metode/).

Cum lucram? 

Pentru inceput stabilesti o intentie care are legatura cu cautarile tale si contextul tau de viata, cu ceea ce iti doresti sa obtii. Odata stabilita intentia, vei putea alege persoane din grup care sa o reprezinte si sa o oglindeasca intuitiv si empatic, astfel incat sa iti poata oferi o imagine mai clara despre problematica cu care te confrunti. Cu o aceasta prima claritate si constientizare, vom putea merge mai departe cu procesul explorarii, in functie de resursele proprii si ale grupului, pana cand vom ajunge la o concluzie satisfacatoare pentru momentul prezent. Eu te voi insoti cu drag in acest proces, atat cat iti va fi tie confortabil si potrivit. Recomand o tinuta lejera si deschidere cat se poate.

Cum functioneaza?

Teoria neuronilor oglinda ofera o explicatie pentru modul in care reprezentatii grupului reusesc sa reflecte intocmai situatia celui care lucreaza o tema. Ei sunt capabili sa oglindeasca starile emotionale inconstiente ale celuilalt si in acelasi timp sa diferentieze trairile proprii. Alegerile se fac in baza similaritatilor trairilor proprii si ale celuilalt, astfel incat ambele parti pot constientiza si lucra pentru propria videcare. O constelatie poate oferi cadrul propice in care o fiinta umana reflecta o alta fiinta umana, in scopul cresterii, intelegerii si acceptarii de sine.

Cand? 

Sambata, 9 decembrie, in intervalul 9:30 – 19:00 (cu pauza de masa si confort).

Pentru mai multe informatii si inscrieri ma poti contacta: 

Elena Alexandra Nistor, facilitator – 0745.995.020 / elenaalexandranistor@gmail.com

Facebook:

* Pentru acest workshop contributia este de 150 Ron.

**Se pot lucra aproximativ 6 constelatii indivduale – locurile se ocupa in ordinea inscrierii si achitarii unui avans.

 

Workshop de constelatii: Cine sunt eu fara tine?

Cunoasterea de sine este esentiala pentru construirea unei relatii sanatoase. Cele mai multe dezamagiri ce urmeaza actiunilor noastre in cuplu se datoreaza unor asteptari ascunse nu doar fata de partener , dar si fata de noi insine. Sisteme de credinta mostenite din familia de origine sau din experienta relatiilor anterioare, pattern-uri de comportament invatate sau mostenite transgenerational conduc la reactii si actiuni care de cele mai multe ori se afla inafara sferei noastre de constienta.

Este important sa cunoastem aceste credinte si asteptari , altfel le transferam inconstient asupra partenerului si ajungem sa-l “pedepsim” pentru ceva ce altcineva a facut. Este vital sa le recunoastem si sa ne eliberam de ele, pentru a ne contura propriul “eu” si a stabili propriul sistem sanatos de valori si credinte cu care intram in relatii sau ca care sa ne redefinim relatiile existente. Limitele si granitele sanatoase stabilite apoi ne ajuta sa ne pastram individualitatea si sa ramanem deschisi catre o comunicare sanatoasa cand partenerul nostrum isi transfera inconstient asteptarile asupra noastra.

Va invit la un workshop de constelatii in care vom raspunde impreuna la urmatoarele intrebari :

Cum imi traiesc individualitatea? Imi permit libertatea de a ma bucura de ea?
Stiu sa spun “nu” si stiu sa cer ce am nevoie?
Cum ma influenteaza felul in care relationez in viata de zi cu zi?
Ce inseamna intimitatea emotionala  pentru mine?

Sunt empatica cu partenerul meu? Sunt dispusa sa ascult sis a inteleg, sau mai degraba presupun?

Ma simt inteles/inteleasa, ascultat/a, spun ce am nevoie sau astept ca celalalt “sa gicheasca” ?

Workshop-ul se adreseaza celor aflati intr-o relatie  si doresc sa stabileasca limite sanatoase in cuplu, dar si celor care au iesit dintr-o relatie si sunt in proces de regasire de sine sau de redefinire personala.

Metoda constelatiilor este folosita in terapia traumei, care ofera o oportunitate pentru explorarea personala a lumii psihologice inconstiente, prin integrarea amintirilor traumatice care stau la baza dificultatilor proprii de viata, permitand astfel schimbarea. Conform teoriei lui Franz Rupert, cheia procesului de reintegrare consta in sansa pe care o are “partea sanatoasa” de care dispune orice om, de a vedea si accepta “partea traumatizata”, unde se afla blocata multa energie vitala. (Mai multe detalii despre metoda poti gasi aici: https://fiideparteata.com/metode/).

Cum lucram? 

Pentru inceput stabilesti o intentie care are legatura cu cautarile tale si contextul tau de viata, cu ceea ce iti doresti sa obtii. Odata stabilita intentia, vei putea alege persoane din grup care sa o reprezinte si sa o oglindeasca intuitiv si empatic, astfel incat sa iti poata oferi o imagine mai clara despre problematica cu care te confrunti. Cu o aceasta prima claritate si constientizare, vom putea merge mai departe cu procesul explorarii, in functie de resursele proprii si ale grupului, pana cand vom ajunge la o concluzie satisfacatoare pentru momentul prezent. Eu te voi insoti cu drag in acest proces, atat cat iti va fi tie confortabil si potrivit. Recomand o tinuta lejera si deschidere cat se poate.

Cum functioneaza?

Teoria neuronilor oglinda ofera o explicatie pentru modul in care reprezentatii grupului reusesc sa reflecte intocmai situatia celui care lucreaza o tema. Ei sunt capabili sa oglindeasca starile emotionale inconstiente ale celuilalt si in acelasi timp sa diferentieze trairile proprii. Alegerile se fac in baza similaritatilor trairilor proprii si ale celuilalt, astfel incat ambele parti pot constientiza si lucra pentru propria videcare. O constelatie poate oferi cadrul propice in care o fiinta umana reflecta o alta fiinta umana, in scopul cresterii, intelegerii si acceptarii de sine.

Cand? 

Sambata, 18 noiembrie, in intervalul 9:30 – 19:00 (cu pauza de masa si confort).

Pentru mai multe informatii si inscrieri ma poti contacta: 

Elena Alexandra Nistor, facilitator – 0745.995.020 / elenaalexandranistor@gmail.com

Facebook:

* Pentru acest workshop contributia este de 150 Ron, insa daca vii insotit de un participant, contributia  va fi de 100 Ron.

 

Workshop de constelatii: Frici, fobii si metafore

Fobia reprezinta frica irationala si uneori dusa la extrem  de ceva anume, fie obiect, persoana, animal, insecta sau situatie care in sine nu prezinta un pericol – sau cel putin nu unul foarte mare sau de negestionat. Frica de a zbura cu avionul, frica de boli, de doctori,  de albine sau paianjeni, de lifturi, de inaltimi, de a calatori pe apa –  ne afecteaza in multe feluri viata de zi cu zi , necesitand eforturi si energie suplimentara din partea persoanei in cauza pentru a se a adapta si a gasi noi si noi strategii de a face fata situatiei perceputa ca fiind extrem de periculoasa. Dar daca in spatele acestor frici apparent irationale s-ar ascunde o cauza cat se poate de rationala? Daca frica este justificata, doar ca obiectul ei este gresit ? Daca frica extrema de a ramane blocat in spatii inchise de exemplu, ar ascunde un motiv mult mai adanc ca o trauma , un abuz sau o situatie amenintatoare de viata ? Ai vrea sa il afli , ai fi curios sa explorezi adevarata cauza ?

Daca fobia mea ar fi o metafora pentru un eveniment real caruia nu i-am putut face fata la momentul cand a aparut si a fost nevoie sa il transform in frica de spatii inchise sau deschise, insecte, avioane, inaltime , apa si chiar oameni ? De ce imi este frica de fapt ? As fi dispus sa vad adevarata cauza, sa traiesc durerea evenimentului, sa o vindec si apoi sa o las sa treaca ?

Va invit la un workshop de constelatii unde vom putea explora impreuna, intr-un cadru sigur si prietenos, cauzele ascunse ale fobiilor sau ale fricilor mai puternice care ne afecteaza calitatea vietii, care ne fac sa traim intr-o anxietate continua , sa dezvoltam comportamente compulsive si obositoare si care ne consuma energia vitala.

Metoda constelatiilor este folosita in terapia traumei, care ofera o oportunitate pentru explorarea personala a lumii psihologice inconstiente, prin integrarea amintirilor traumatice care stau la baza dificultatilor proprii de viata, permitand astfel schimbarea. Conform teoriei lui Franz Rupert, cheia procesului de reintegrare consta in sansa pe care o are “partea sanatoasa” de care dispune orice om, de a vedea si accepta “partea traumatizata”, unde se afla blocata multa energie vitala. (Mai multe detalii despre metoda poti gasi aici: https://fiideparteata.com/metode/).

Cum lucram? 

Pentru inceput stabilesti o intentie care are legatura cu cautarile tale si contextul tau de viata, cu ceea ce iti doresti sa obtii. Odata stabilita intentia, vei putea alege persoane din grup care sa o reprezinte si sa o oglindeasca intuitiv si empatic, astfel incat sa iti poata oferi o imagine mai clara despre problematica cu care te confrunti. Cu o aceasta prima claritate si constientizare, vom putea merge mai departe cu procesul explorarii, in functie de resursele proprii si ale grupului, pana cand vom ajunge la o concluzie satisfacatoare pentru momentul prezent. Eu te voi insoti cu drag in acest proces, atat cat iti va fi tie confortabil si potrivit. Recomand o tinuta lejera si deschidere cat se poate.

Cum functioneaza?

Teoria neuronilor oglinda ofera o explicatie pentru modul in care reprezentatii grupului reusesc sa reflecte intocmai situatia celui care lucreaza o tema. Ei sunt capabili sa oglindeasca starile emotionale inconstiente ale celuilalt si in acelasi timp sa diferentieze trairile proprii. Alegerile se fac in baza similaritatilor trairilor proprii si ale celuilalt, astfel incat ambele parti pot constientiza si lucra pentru propria videcare. O constelatie poate oferi cadrul propice in care o fiinta umana reflecta o alta fiinta umana, in scopul cresterii, intelegerii si acceptarii de sine.

Cand? 

Sambata, 28 octombrie, in intervalul 9:30 – 19:00 (cu pauza de masa si confort).

Pentru mai multe informatii si inscrieri ma poti contacta: 

Elena Alexandra Nistor, facilitator – 0745.995.020 / elenaalexandranistor@gmail.com

Facebook:

* Pentru acest workshop contributia este de 150 Ron, insa daca vii insotit de un participant, contributia  va fi de 100 Ron.

 

Vreau, dar nu pot!

In principal, cei care ajung in cabinet sau la workshopurile mele, vor o schimbare. Indiferent ca e vorba de relatii, locul de munca, starea de sanatate sau viata per ansamblu, cu totii ne dorim la un moment dat o schimbare mai buna in viata noastra. Ne dorim sa crestem, sa ne fie mai bine, sa ne bucuram un pic mai mult de viata. Ne dorim sa fim pur si simplu mai bine pe drumul nostru.

Si vorbim atunci despre cauze, motivatie, dorinte, metode si obiective. Si mai vorbim despre ceva. Vorbim despre rezistenta la schimbare.

Orice fiinta isi doreste sa se simta in siguranta. Si oamenii au invatat cel mai bine sa asocieze siguranta cu lucrurile si situatiile cunoscute. Asa ca nu e de mirarare, nici nefiresc ca desi motivatia sa fie foarte mare, primele lucruri care or sa iasa in prim plan cand pornim pe drumul schimbarii este rezistenta.

Vom rezista si ne vom frustra si vom spune ca planul nu e bun, ca metoda nu functioneaza , ca nu e momentul , contextul etc etc. De multe ori poate ca vom renunta si vom reveni si alteori ne vom intalni atat de mult cu rezistentele noastre, pana vom invata sa le intelegem, sa le acceptam si sa le integram in procesul nostru de dezvoltare.

Asa ca va invit, inainte de a renunta la un plan , la un proces de terapie, de dezvoltare personala sau orice ati decis ca va e de folos pentru cresterea voastra, sa va aruncati o privire serioasa si cat se poate de obiectiva. Este situatia? Persoana? Contextul? Sau este propria rezistenta ?

Ca sa putem accepta si vindeca, avem intai nevoie sa vedem, sa cunoastem si sa recunoastem.

Cum putem sa vedem in primul rand propria rezistenta? Privindu-ne cu toata obiectivitatea de care suntem in stare la un moment dat. Observandu-ne convingerile despre noi insine , despre lume si despre ceilalti. Deseori rezistenta ia forma acestor convingeri. De cate ori nu spunem despre noi insine: eu nu pot, nu sunt asa, nu stiu  sau  “eu sunt prea…”. Si aici puneti ce vreti voi. Sunt prea tanar, prea bogat, prea ocupat, prea lenes,  oricum…prea “cumva” pentru a face ceva in directia dorita. Nici convingerile noastre despre lume nu scapa in a fi folosite drept scuza: “Asa ceva nu se face”, “Nu e corect”, “E prea scump/departe/greu.”, “Nu se potriveste convingerilor mele de viata” – pai ma intreb eu, oare nu tocmai asta doreai sa schimbi?

Sau ceilalti. “Nu imi da voie mama.”, “Tata ar fi dezamagit.”, “Sotul meu nu ar fi de acord”, “Ce ar crede copiii mei despre mine?”, “Nu s-au aliniat planetele”, “Dumnezeu nu e de acord cu asta.” Si variatiuni pe aceeasi tema sunt infinite.

La toate astea se adauga, teama, negarea, presupunerile de tot felul si infinite tactici de amanare. Uneori ar putea sa ia identificarea lor mai mult decat ar lua procesul schimbarii in sine. Insa atata timp cat propriile rezistente raman undeva in umbra, mergem cu frana de mana pusa. Si ajungem sa dam vina pe univers pentru neputinta noastra de a schimba ceva. Sau in cel mai fericit caz, ajungem sa vedem. Asta ar fi primul pas.

Urmeaza apoi sa cunoastem, ca sa putem intelege. De unde vin rezistentele? Unde le-am invatat? Unde le-am aplicat? Cat de des le folosim si cum beneficiem de pe urma lor? Cu cat ne apropiem mai sincer si gasim raspunsurile necosmetizate, cu atat mai usor ne este sa trecem la pasul urmator: recunoasterea rezistentelor.

Adica sa le dam locul cuvenit in procesul nostru. Sa intelegem cum si de ce ne-au protejat, cat de mult timp ne-au fost de trebuinta si cum am avut de castigat de pe urma lor. Sa le acceptam rostul si timpul si sa fim pregatiti sa facem pace si sa le dam drumul. Doar asa putem face linistie in interiorul nostru si ne putem netezi drumul in procesul pe care l-am planuit.

Nimic din ce e in noi nu este acolo fara un sens. Nici macar piedicile si rezistentele pe care ni le punem. Asa ca sa invatam doar sa ne cunoastem si sa ne iubim cu tot sufletul nostru. Si sa avem cat mai multa luciditate si si putere de asumare a propriei responsabilitati. Un proces cat mai lin va doresc!

Banii vorbesc…despre emotiile noastre

Fii de partea ta!

Iata un exercitiu simplu: care este primul lucru care iti vine in minte atunci cand auzi cuvantul “bani” ? Am putea stabili o intreaga diagnoza pornind de la acest simplu exercitiu. Care a fost primul raspuns? Anxietate, frustrare, bucurie, furie, neputinta, lipsa, confort? Banii au intotdeuana o semnificatie mult mai adanca pentru fiecare decat cee ace sunt de fapt: un mijloc de schimb. Nimeni nu isi doreste bani in sine, fiecare isi doreste experientele pe care le poate obtine in urma lor, sau dimpotriva, experientele de care se poate elibera .

Pentru multi dintre noi, banii insemna  securitate.  Pentru altii inseamna putere, pentru unii chiar iubire si nu in ultimul rand, pentru multi inseamna libertate. Daca as avea bani as avea acces la servicii medicale de calitate, daca as avea bani i-as putea face pe altii sa ma asculte, as putea sa le cumpar celor mici cadouri sa vada cat…

View original post 487 more words

Banii vorbesc…despre emotiile noastre

Iata un exercitiu simplu: care este primul lucru care iti vine in minte atunci cand auzi cuvantul “bani” ? Am putea stabili o intreaga diagnoza pornind de la acest simplu exercitiu. Care a fost primul raspuns? Anxietate, frustrare, bucurie, furie, neputinta, lipsa, confort? Banii au intotdeuana o semnificatie mult mai adanca pentru fiecare decat cee ace sunt de fapt: un mijloc de schimb. Nimeni nu isi doreste bani in sine, fiecare isi doreste experientele pe care le poate obtine in urma lor, sau dimpotriva, experientele de care se poate elibera .

Pentru multi dintre noi, banii insemna  securitate.  Pentru altii inseamna putere, pentru unii chiar iubire si nu in ultimul rand, pentru multi inseamna libertate. Daca as avea bani as avea acces la servicii medicale de calitate, daca as avea bani i-as putea face pe altii sa ma asculte, as putea sa le cumpar celor mici cadouri sa vada cat ii iubesc, as fi liber/a sa calatoresc etc etc. Si cu toate ca majoritatea experientelor pe care vrem sa le obtinem in schimbul banilor sunt pozitive, de foarte multe ori conceptiile despre bani adanc inradacinate in noi au in mare parte o conotatie negativa.

“Banii sunt murdari.”, “Mai bine sarac dar cinstit”, “E greu sa faci bani.”, “Totul e scump.”, “Costa prea mult.”, “Si-a vandut sufletul pe bani.”  – si multe alte asemenea. Ce ma surprinde de fiecare data, este ca, desi banii sunt o energie care ne asigura cele mai vitale schimburi cum ar fi hrana, acces la servicii de sanatate, relaxare, dezvoltare si crestere, rareori am auzit sa se faca afirmatii pozitive despre bani, chiar si in contexte favorabile. Cand banii aduc experiente pozitive, devin un subiect tabu. Cand vine vorba sa cuantificam in bani serviciile pe care le facem cu drag , devenim stanjeniti. Ne purtam cu manusi, o luam pe ocolite.

Si atunci ma intreb, ce fel de relatie avem fiecare dintre noi cu banii pe care ii castigam? Dar cu banii in general? Ce fel de experiente rezulta din aceasta relatie in viata noastra de zi cu zi ?

La o privire mai atenta, vom observa ca banii sunt un subiect atat de tabu, ca aproape nici nu avem propriile noastre pareri despre ei. Majoritatea parerilor sunt mostenite sau au aparut ca rezultat al experientelor noastre de viata, si mai ales al copilariei noastre.

Am crescut intr-o atmosfera in care a face economie era un stil de viata? Erau banii o sursa de stres si de conflict? De rasfat? De substitut al iubirii? De distractie? De libertate sau de limitari? Si cat din experienta de atunci o readucem in viata noastra de azi? Cat o ducem la polul opus, ajungand la excese care mai mult ne ranesc?

Este important sa identificam propriile credinte si limitari create in legatura cu banii. Este un subiect sensibil si s-ar putea sa atinga pentru fiecare, mai multe corzi decat am crede. Poate fi foarte dificil emotional sa jonglam intr-un labirint in care sunt aduse la suprafata emotii vechi generate din situatii ca: “daca ar fi avut bani, parintii mei ar fi stat mai mult cu mine”, “m-as fi imbracat mai la moda in adolescenta si mi-as fi facut mai multi prieteni”, “mi-as fi trait mai mult tineretea, m-as fi distrat mai mult”, “as fi mai linistit la batranete.”

Dar merita efortul. Numai cunoscand, putem alege sa schimbam. Si e mai usor sa schimbam o convingere cand identificam emotia care sta la baza ei, o acceptam si o vindecam. Oamenii se confrunta cu multe provocari pe parcursul vindecarii si dezvoltarii lor personale. Multe din aceste dificultati sunt legate de aspecte financiare si totusi se vorbeste prea putin despre asta. Dar la fel ca orice alt aspect, are in spate cauze si consecinte. Si este un aspect care trebuie vazut, acceptat si integrat. Pentru prosperitate in toate planurile.

Workshop de constelatii: Moneda de schimb

Banii au intotdeauna o semnificatie mult mai adanca pentru fiecare decat ceea ce sunt de fapt: un mijloc de schimb. Oamenii nu isi doresc bani in sine, ci isi doresc experiente pe care le pot obtine in urma lor, sau dimpotriva, experientele de care se pot elibera .

Pentru multi dintre noi, banii inseamna a securitate.  Pentru altii inseamna putere, pentru unii chiar iubire si nu in ultimul rand, pentru multi inseamna libertate. Daca as avea bani as avea acces la servicii medicale de calitate, daca as avea bani i-as putea face pe altii sa ma asculte, as putea sa le cumpar celor mici cadouri sa vada cat ii iubesc, as fi liber/a sa calatoresc etc etc. Si cu toate ca majoritatea experientelor pe care vrem sa le obtinem in schimbul banilor sunt pozitive, de foarte multe ori conceptiile despre bani adanc inradacinate in noi au in mare parte o conotatie negativa.

La o privire mai atenta, vom observa ca banii sunt un subiect atat de tabu, ca aproape nici nu avem propriile noastre pareri despre ei. Majoritatea parerilor sunt mostenite sau au aparut ca rezultat al experientelor noastre de viata, si mai ales a copilariei noastre.

Va invit la un workshop de constelatii in care vom raspunde impreuna la urmatoarele intrebari :

Ce inseamna de fapt banii pentru mine? Am crescut intr-o atmosfera in care a face economie era un stil de viata? Erau banii o sursa de stres si de conflict? De rasfat? De substitut al iubirii? De distractie? De libertate sau de limitari? Si cat din experienta de atunci o readucem in viata noastra de azi? Cat o ducem la polul opus, ajungand la excese care mai mult ne ranesc?

In acest atelier vom explora:

  • Credintele noastre in legatura cu banii
  • Limitarile pe care ni le punem in plan financiar
  • Cauzele insecuritatii financiare
  • Conceptiile despre bani invatate in copilarie si puse in act in viata adulta
  • Contactul ca partea sanatoasa cat si cu partile ranite care ne impiedica sa traim plenar prosperitatea pe toate planurile

Va invit la un workshop de autocunoastere si descoperire prin metoda constelatiei.

Metoda este folosita in terapia traumei, care ofera o oportunitate pentru explorarea personala a lumii psihologice inconstiente, prin integrarea amintirilor traumatice care stau la baza dificultatilor proprii de viata, permitand astfel schimbarea. Conform teoriei lui Franz Rupert, cheia procesului de reintegrare consta in sansa pe care o are “partea sanatoasa” de care dispune orice om, de a vedea si accepta “partea traumatizata”, unde se afla blocata multa energie vitala. (Mai multe detalii despre metoda poti gasi aici: https://fiideparteata.com/metode/).

Cum lucram? 

Pentru inceput stabilesti o intentie care are legatura cu cautarile tale si contextul tau de viata, cu ceea ce iti doresti sa obtii. Odata stabilita intentia, vei putea alege persoane din grup care sa o reprezinte si sa o oglindeasca intuitiv si empatic, astfel incat sa iti poata oferi o imagine mai clara despre problematica cu care te confrunti. Cu o aceasta prima claritate si constientizare, vom putea merge mai departe cu procesul explorarii, in functie de resursele proprii si ale grupului, pana cand vom ajunge la o concluzie satisfacatoare pentru momentul prezent. Eu te voi insoti cu drag in acest proces, atat cat iti va fi tie confortabil si potrivit. Recomand o tinuta lejera si deschidere cat se poate.

Cum functioneaza?

Teoria neuronilor oglinda ofera o explicatie pentru modul in care reprezentatii grupului reusesc sa reflecte intocmai situatia celui care lucreaza o tema. Ei sunt capabili sa oglindeasca starile emotionale inconstiente ale celuilalt si in acelasi timp sa diferentieze trairile proprii. Alegerile se fac in baza similaritatilor trairilor proprii si ale celuilalt, astfel incat ambele parti pot constientiza si lucra pentru propria videcare. O constelatie poate oferi cadrul propice in care o fiinta umana reflecta o alta fiinta umana, in scopul cresterii, intelegerii si acceptarii de sine.

Cand? 

Sambata, 7 octombrie, in intervalul 9:30 – 18:00 (cu pauza de masa si confort).

Pentru mai multe informatii si inscrieri ma poti contacta: 

Elena Alexandra Nistor, facilitator – 0745.995.020 / elenaalexandranistor@gmail.com

Facebook:

* Pentru acest workshop contributia este de 150 Ron, insa daca vii insotit de un participant, contributia  va fi de 100 Ron.

 

Sunt furios, deci exist!

Cand vine vorba despre furie, oamenii care imi pasesc pargul cabinetului, se impart in mare parte, in doua categorii: cei care au probleme in a-si controla  furia si cei care au probleme in a o exprima.

Pentru nici unii din ei nu este usor si totusi, fiecare categorie pare sa isi doreasca ceea ce celalata parte are. Cei care “tin in ei” si-ar dori ca din cand in cand sa mai poata da cu pumnul in perete, iar cei care “explodeaza ” prea des si-ar dori sa aiba capacitatea de a se abtine. In ambele cazuri se lasa cu rani emotionale greu de reparat. Efectele, desi  par sa fie diferite duc in acelasi punct: o dinamica de victima-agresor fara sfarsit.

Cei care rabufnesc, ranesc verbal sau chiar fizic, provoaca suferinta celor din jur, si ca un efect de boomerang , sentimentul de vinovatie loveste inapoi, ranind chiar persoana in cauza. In cazul celor care aleg sa pastreze totul inauntru, se ranesc intai pe ei insisi, iar apoi, cand pragul imploziei e iminent, ranirea celorlalti sub forma agresivitatii pasive este inevitabila .

Furia este insa o reactie naturala. Ea apare cand nevoile firesti ne sunt frustrate, cand ne sunt amenintate siguranta, valorile sau insasi existenta. Este o emotie sanatoasa si totusi felul in care ne pozitionam fata de ea face diferenta. Ea poate actiona ca un factor motivator, ca o forta care ne pune in miscare, sau poate actiona ca un factor destructiv. Alegerea este a noastra.

Exista modele de educatie si chiar culturi care promoveaza ideea de a controla furia, a o masca, a o bloca inauntru. In prima faza, singurul beneficiu al acestui model este faptul ca cei din jur nu sunt imediat raniti. Cel putin aparent. Pe termen lung insa nu mai este valabil. O oala sub presiune rabufneste mai devreme sau mai tarziu, cu efecte devastatoare atat pentru persoana in cauza cat si pemtru cei afectati.

Celalalt model se refera la a descarca furia , preferabil intr-un mod sanatos, prin sport, activitati creative sau tehnici speciale. Desi aparent este varianta mai sanatoasa si mai de preferat, totusi furia nu este, din punctul meu de vedere, ceva ce poate fi descarcat. Tehnicile enumerate mai sus pot ajuta, dar ce ajuta de fapt? Nu e ca si cum am avea in noi o cantitate determinate de furie care poate fi descarcata printr-un numar fix de exercitii de yoga sau prin numarul de kilometri alergati. Cu cat descarcam mai mult, cu atat vom avea mai multa furie de descarcat, mai mult sport de facut, mai multe tablouri de pictat. Si de multe ori, asta poate duce intr-adevar la persoane de succes si chiar celebritate. Dar asta nu inseamna ca suntem mai putin furiosi. Suntem doar niste furiosi celebri, ca sa zic asa. Si de cele mai multe ori , tristi.

Ce e de facut ? Cel mai bun lucru de facut este eliberarea de furie. Poate parea acelasi lucru cu descarcarea, insa nu este. Atunci cand ne privim furia in fata, cand nu mai vrem sa dam cu pumnul si nici sa o luam la goana, ci doar sa stam acolo, privind, intelegand, acceptand si ascultandu-i mesajul, miracolul se petrece. Furia se topeste ca prin minune. In locul ei ramane ceva pretios pentru fiecare din noi. Ramane un mesaj valoros despre noi insine, despre nevoile noastre, despre felul in care functionam si ne simtim in lume. Raman informatii despe cele mai sensibile dureri ale noastre, cele mai profunde temeri si frici, despre punctul nostru maxim de vulnerabilitate unde putem sa ne intalnim umanitatea. Fata in fata cu umanitatea noastra si a altora, e greu sa mai ridicam vocea sau pumnul, e greu sa ne mai intoxicam cu sentimente care ne otravesc. Nimeni nu se naste furios, nimeni nu devine furios de la sine. Cand invatam sa ne imbratisam furia, gasim in noi resurse inepuizabile, blocate in momentul in care ne-am negat sau ne-au fost negate emotii de baza ca placere, durere, teama, curiozitate, iubire. Scuturati-le de furie si bucurati-va de ele.

 

Sa (nu) gandim pozitiv!

Un simplu search pe Google cu “gandire pozitiva” primim o lista infinita cu carti de autoeducare,  seminarii, cursuri, traineri de dezvoltare personala care sa ne invete sa gandim pozitiv si sa vedem lumea in culori mai vesele.

Cu toate ca optimismul are beneficiile lui si doza optima nu poate fi decat de ajutor  in atingerea scopurilor pesonale, exista studii care demonstreaza ca mai degraba optimismul este rezultatul  unei stari de bine si de sanatate, decat ca optimismul ar duce la imbunatatirea calitatii vietii. Pare sa faca sens intr-un fel, cand suntem sanatosi , inconjurati de persoane pozitive, intamplari vesele si planuri indeplinite, tindem sa fim pozitivi si sa vedem lumea in nuate luminoase.  Cand insa contextul nu ne este tocmai favorabil, o doza de optimism ne poate ajuta sa proiectam viitorul cu speranta si sa facem un plan pentru depasirea situatiei, dar este putin probabil ca o gandire optimista sa schimbe cu adevarat contextul prezent potrivnic.

Ba mai mult, dusa la extrem, gandirea pozitiva ne poate face sa nu mai vedem realitatea cu claritatea necesara, sa ne izolam intr-o lume iluzorie si ne poate face sa negam insasi situatia care odata acceptata si observata cu atentie, ne poate oferi insasi solutia pentru a depasi momentul.

Nu inseamna ca o atitudine general pozitiva nu isi are rolul sau si nu e de preferat in viata de zi cu zi per ansamblu, insa totul trecut prin filtrul propriu si dozat in functie de nevoile, personalitatea si strategiile fiecaruia. Spre exemplu, exista studii care demonstreaza ca nivelul de energie al persoanelor cu stima de sine inalta a crescut in urma repetarii unor afirmatii pozitive, in schimb pentru cei cu stima de sine scazuta a avut exact efect invers: le-a amintit tot ceea ce simteau ca nu sunt- frumosi, destepti, puternici etc. Un simplu “ Eu pot!” rostit cu incredere aparent , poate intari fix gandul opus: “Eu nu pot, de asta am nevoie sa fac afirmatiile astea.”

In functie de strategiile de adaptare ale fiecaruia, gandirea pozitiva poate avea un efect benefic, sau dimpotriva. O usoara doza de pesimism, poate face o persoana sa fie mai alerta, mai atenta, sa prevada o buna parte din posibilele riscuri, sa isi faca un plan mai consistent si cu mai multe versiuni. De asemenea, este mai pregatita sa faca fata esecului, pentru ca a intrevazut aceasta posibilitate. Din nou:  dozajul este cheia.

Concluzia? Gandirea pozitiva nu functioneaza pentru toata lumea. Solutia? Veche de cand lumea: cunoaste-te pe tine insuti. Afla cine esti, ce fel de strategii ti se potrivesc, la ce esti sensibil si la ce stimuli raspunzi. Vei sti astfel daca e cazul sa iti rostesti in oglinda cat de minunat esti inaintea unui interviu, sau mai degraba sa recitesti punctele forte din CV-ul tau. De asemenea, poti sa scapi de o privire incruntata data viitoare cand vei avea tendinta sa spui cuiva: “Gandeste pozitiv!” sau “O sa fie bine!” .

Daca poti sa vezi ce functioneaza pentru celalalt, poti alege cuvintele potrivite ceea ce va duce in mod firesc la imbunatatirea relatiilor cu ceilalti. Ceea ce inseamna beneficii de ambele parti si un tonus general mai bun care va evolua intr-o atitudine optimista. In astfel de conditii cu siguranta putem vedea viata in nuante mai luminoase, pentru ca ele vor corespunde realitatii. Si realitatea, vazuta si acceptata asa cum e , ne intareste sentimentul de putere persoanala  si incredere in viata . Spre deosebire de ceva inventat cu optimism pentru a evita neplacerea si care ne poate dezamagi, pe ceva real (oricat de dureros se poate dovedi intr-un moment dat ) ne putem baza si ne putem gasi forta de a merge mai departe.