Monthly Archives: October 2017

Workshop de constelatii: Frici, fobii si metafore

Fobia reprezinta frica irationala si uneori dusa la extrem  de ceva anume, fie obiect, persoana, animal, insecta sau situatie care in sine nu prezinta un pericol – sau cel putin nu unul foarte mare sau de negestionat. Frica de a zbura cu avionul, frica de boli, de doctori,  de albine sau paianjeni, de lifturi, de inaltimi, de a calatori pe apa –  ne afecteaza in multe feluri viata de zi cu zi , necesitand eforturi si energie suplimentara din partea persoanei in cauza pentru a se a adapta si a gasi noi si noi strategii de a face fata situatiei perceputa ca fiind extrem de periculoasa. Dar daca in spatele acestor frici apparent irationale s-ar ascunde o cauza cat se poate de rationala? Daca frica este justificata, doar ca obiectul ei este gresit ? Daca frica extrema de a ramane blocat in spatii inchise de exemplu, ar ascunde un motiv mult mai adanc ca o trauma , un abuz sau o situatie amenintatoare de viata ? Ai vrea sa il afli , ai fi curios sa explorezi adevarata cauza ?

Daca fobia mea ar fi o metafora pentru un eveniment real caruia nu i-am putut face fata la momentul cand a aparut si a fost nevoie sa il transform in frica de spatii inchise sau deschise, insecte, avioane, inaltime , apa si chiar oameni ? De ce imi este frica de fapt ? As fi dispus sa vad adevarata cauza, sa traiesc durerea evenimentului, sa o vindec si apoi sa o las sa treaca ?

Va invit la un workshop de constelatii unde vom putea explora impreuna, intr-un cadru sigur si prietenos, cauzele ascunse ale fobiilor sau ale fricilor mai puternice care ne afecteaza calitatea vietii, care ne fac sa traim intr-o anxietate continua , sa dezvoltam comportamente compulsive si obositoare si care ne consuma energia vitala.

Metoda constelatiilor este folosita in terapia traumei, care ofera o oportunitate pentru explorarea personala a lumii psihologice inconstiente, prin integrarea amintirilor traumatice care stau la baza dificultatilor proprii de viata, permitand astfel schimbarea. Conform teoriei lui Franz Rupert, cheia procesului de reintegrare consta in sansa pe care o are “partea sanatoasa” de care dispune orice om, de a vedea si accepta “partea traumatizata”, unde se afla blocata multa energie vitala. (Mai multe detalii despre metoda poti gasi aici: https://fiideparteata.com/metode/).

Cum lucram? 

Pentru inceput stabilesti o intentie care are legatura cu cautarile tale si contextul tau de viata, cu ceea ce iti doresti sa obtii. Odata stabilita intentia, vei putea alege persoane din grup care sa o reprezinte si sa o oglindeasca intuitiv si empatic, astfel incat sa iti poata oferi o imagine mai clara despre problematica cu care te confrunti. Cu o aceasta prima claritate si constientizare, vom putea merge mai departe cu procesul explorarii, in functie de resursele proprii si ale grupului, pana cand vom ajunge la o concluzie satisfacatoare pentru momentul prezent. Eu te voi insoti cu drag in acest proces, atat cat iti va fi tie confortabil si potrivit. Recomand o tinuta lejera si deschidere cat se poate.

Cum functioneaza?

Teoria neuronilor oglinda ofera o explicatie pentru modul in care reprezentatii grupului reusesc sa reflecte intocmai situatia celui care lucreaza o tema. Ei sunt capabili sa oglindeasca starile emotionale inconstiente ale celuilalt si in acelasi timp sa diferentieze trairile proprii. Alegerile se fac in baza similaritatilor trairilor proprii si ale celuilalt, astfel incat ambele parti pot constientiza si lucra pentru propria videcare. O constelatie poate oferi cadrul propice in care o fiinta umana reflecta o alta fiinta umana, in scopul cresterii, intelegerii si acceptarii de sine.

Cand? 

Sambata, 28 octombrie, in intervalul 9:30 – 19:00 (cu pauza de masa si confort).

Pentru mai multe informatii si inscrieri ma poti contacta: 

Elena Alexandra Nistor, facilitator – 0745.995.020 / elenaalexandranistor@gmail.com

Facebook:

* Pentru acest workshop contributia este de 150 Ron, insa daca vii insotit de un participant, contributia  va fi de 100 Ron.

 

Vreau, dar nu pot!

In principal, cei care ajung in cabinet sau la workshopurile mele, vor o schimbare. Indiferent ca e vorba de relatii, locul de munca, starea de sanatate sau viata per ansamblu, cu totii ne dorim la un moment dat o schimbare mai buna in viata noastra. Ne dorim sa crestem, sa ne fie mai bine, sa ne bucuram un pic mai mult de viata. Ne dorim sa fim pur si simplu mai bine pe drumul nostru.

Si vorbim atunci despre cauze, motivatie, dorinte, metode si obiective. Si mai vorbim despre ceva. Vorbim despre rezistenta la schimbare.

Orice fiinta isi doreste sa se simta in siguranta. Si oamenii au invatat cel mai bine sa asocieze siguranta cu lucrurile si situatiile cunoscute. Asa ca nu e de mirarare, nici nefiresc ca desi motivatia sa fie foarte mare, primele lucruri care or sa iasa in prim plan cand pornim pe drumul schimbarii este rezistenta.

Vom rezista si ne vom frustra si vom spune ca planul nu e bun, ca metoda nu functioneaza , ca nu e momentul , contextul etc etc. De multe ori poate ca vom renunta si vom reveni si alteori ne vom intalni atat de mult cu rezistentele noastre, pana vom invata sa le intelegem, sa le acceptam si sa le integram in procesul nostru de dezvoltare.

Asa ca va invit, inainte de a renunta la un plan , la un proces de terapie, de dezvoltare personala sau orice ati decis ca va e de folos pentru cresterea voastra, sa va aruncati o privire serioasa si cat se poate de obiectiva. Este situatia? Persoana? Contextul? Sau este propria rezistenta ?

Ca sa putem accepta si vindeca, avem intai nevoie sa vedem, sa cunoastem si sa recunoastem.

Cum putem sa vedem in primul rand propria rezistenta? Privindu-ne cu toata obiectivitatea de care suntem in stare la un moment dat. Observandu-ne convingerile despre noi insine , despre lume si despre ceilalti. Deseori rezistenta ia forma acestor convingeri. De cate ori nu spunem despre noi insine: eu nu pot, nu sunt asa, nu stiu  sau  “eu sunt prea…”. Si aici puneti ce vreti voi. Sunt prea tanar, prea bogat, prea ocupat, prea lenes,  oricum…prea “cumva” pentru a face ceva in directia dorita. Nici convingerile noastre despre lume nu scapa in a fi folosite drept scuza: “Asa ceva nu se face”, “Nu e corect”, “E prea scump/departe/greu.”, “Nu se potriveste convingerilor mele de viata” – pai ma intreb eu, oare nu tocmai asta doreai sa schimbi?

Sau ceilalti. “Nu imi da voie mama.”, “Tata ar fi dezamagit.”, “Sotul meu nu ar fi de acord”, “Ce ar crede copiii mei despre mine?”, “Nu s-au aliniat planetele”, “Dumnezeu nu e de acord cu asta.” Si variatiuni pe aceeasi tema sunt infinite.

La toate astea se adauga, teama, negarea, presupunerile de tot felul si infinite tactici de amanare. Uneori ar putea sa ia identificarea lor mai mult decat ar lua procesul schimbarii in sine. Insa atata timp cat propriile rezistente raman undeva in umbra, mergem cu frana de mana pusa. Si ajungem sa dam vina pe univers pentru neputinta noastra de a schimba ceva. Sau in cel mai fericit caz, ajungem sa vedem. Asta ar fi primul pas.

Urmeaza apoi sa cunoastem, ca sa putem intelege. De unde vin rezistentele? Unde le-am invatat? Unde le-am aplicat? Cat de des le folosim si cum beneficiem de pe urma lor? Cu cat ne apropiem mai sincer si gasim raspunsurile necosmetizate, cu atat mai usor ne este sa trecem la pasul urmator: recunoasterea rezistentelor.

Adica sa le dam locul cuvenit in procesul nostru. Sa intelegem cum si de ce ne-au protejat, cat de mult timp ne-au fost de trebuinta si cum am avut de castigat de pe urma lor. Sa le acceptam rostul si timpul si sa fim pregatiti sa facem pace si sa le dam drumul. Doar asa putem face linistie in interiorul nostru si ne putem netezi drumul in procesul pe care l-am planuit.

Nimic din ce e in noi nu este acolo fara un sens. Nici macar piedicile si rezistentele pe care ni le punem. Asa ca sa invatam doar sa ne cunoastem si sa ne iubim cu tot sufletul nostru. Si sa avem cat mai multa luciditate si si putere de asumare a propriei responsabilitati. Un proces cat mai lin va doresc!